GLONȚ (pl. -oanțe) sn., Mold. GLONTE sm. 1 ⚔️ Plumb turnat în formă de globuleț, de cilindru sau de con, cu care se încarcă puștile, pistoalele, etc.: li se arată, ca la o bătaie de glonț, coperișul... turnului (CAR.); E plin de arme rupte, de glonți și de ghiulele (ALECS.); vorba rea se duce ca glonțul (ZNN.); de aci, adverbial, a se duce glonț, iute ca glonțul: s’a plesnit cu palma peste gură și a plecat glonț (BR.-VN.); lăstunii s’afundau glonț în nemărginirea zărei (DLVR.) ¶ 2 pl. Bucățele rodunde de zahăr ars, caramele.