2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GLONTUIT, -Ă, glontuiți, -te, adj. (Rar) Lovit, rănit de un glonț. Săi, bădiță, că m-a luat în goană o ursoaică glontuită! GALACTION, O. I. 49.
GLONTUIT, -Ă, glontuiți, -te, adj. (Rar) Lovit, rănit de glonț. – Din glonte.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
glonțuit, ~ă [At: GALACTION, O. I, 99 / Pl: ~iți, ~e / E: glonț + -uit] (Reg) Lovit de gloanțe (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: glontuit
glontuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: glonțuit
glonțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
glontuit, glontuităadjectiv
- 1. Lovit, rănit de un glonț. DLRLC DLRM
- Săi, bădiță, că m-a luat în goană o ursoaică glontuită! GALACTION, O. I. 49. DLRLC
-
etimologie:
- glonte DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.