glomotoc sn [At: TELEOR, ap. TDRG / Pl: ~toace / E: ctm ghemotoc + gomoloz] (Reg) 1 Materie în formă de ghem Si: boț, cocoloș, gomoloz. 2 Bulgăre de zăpadă.

glomotoc n. bulgăre: glomotoace de zăpadă. [Cf. golomoț].

glomotóc, ghelmotóc, ghemotóc, ghĭomotóc, ghĭolmotóc și golmotóc n., pl. oace (var. din gălămoz 1, folmotoc, holmotoc, șomoltoc, fofoloc, gogoloș). Sud și vest. Mototol, lucrurĭ mototolite, boț (de pînză orĭ de hîrtie).

glomotoc, glomotoace, s.n. (reg.) bulgăre (de pământ, de zăpadă).