8 definiții pentru glockenspiel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLÓCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glócănșpil] – Din germ. Glockenspiel.

glockenspiel sn [At: DN3 / P: glocănșpil / Pl: ~uri / E: ger Glockenspiel] Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel Si: joc de clopoței.

GLOCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glócănșpil] – Cuv. germ.

GLÓCKENSPIEL s.n. (Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron. -chen-șpil. / < germ. Glockenspiel, cf. Glocke – clopot, Spiel – joc].

GLOCKENSPIEL [GLÓCĂNȘPIL] s. n. (muz.) instrument de percuție ale cărui sunete sunt produse de lame metalice care se lovesc cu ajutorul unor ciocănele de lemn, acționate de o claviatură; campanele, joc de clopoței. (< germ. Glockenspiel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glóckenspiel (germ.) [pron. glócănșpil] (glo-cken-spiel) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLÓCKENSPIEL s. (MUZ.) metalofon.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Glockenspiel (cuv. germ.) v. joc de clopoței.

Intrare: glockenspiel
glockenspiel substantiv neutru
  • silabație: glo-cken-spiel info
  • pronunție: glocănșpil
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glockenspiel
  • glockenspielul
  • glockenspielu‑
plural
  • glockenspieluri
  • glockenspielurile
genitiv-dativ singular
  • glockenspiel
  • glockenspielului
plural
  • glockenspieluri
  • glockenspielurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glockenspiel

  • 1. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței, campanele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: metalofon

etimologie: