globan sm [At: REV. CRIT. I, 279 / Pl: ~i / E: nct] (Înv) Persoană care nu știa decât să citească și era numită preot după un curs de câteva luni la episcopie.

GLOBAN sm. Poreclă dată acelora care se sfințeau preoți, fără a avea nici o învățătură.

globán m. (d. gloabă). Cal mare și prost. Fig. Iron. Epitet unuĭ om greoĭ și ignorant. – Și fem. -ană.

globan, globani s. m. (intl., înv.) cal

globan, globani, s.m. (reg.) 1. mârțoagă. 2. om prost, greoi.