GLOATĂ (pl. -te) sf. 1 Mulțime de oameni strînși la un loc, droaie, adunătură: aprozii... văzîndu-se împresurați de atîta ~... se predară (ODOB.); Ei sînt veseli: au o ~ de naivi, ca să-i admire (VLAH.) ¶ 2 pr. ext. Mulțime (de ori-ce fel), grămădă: am văzut pe jos diamanturi... ~ (PANN) ¶ 3 Popor de rînd, prostime, norod, vulg, plebe: întrebuința creditul ce avea la Domn, spre împilarea gloatei (NEGR.) ¶ 4 Mold. Tr.-Carp. Copiii unei familii: să-i fie milă de dînsa și de gloata ei care piere de foame (SB.) ¶ 5 ‡ 🎖️ Oaste de țară, pedestrime recrutată de boieri din țărănime; mai tîrziu: milițieni: organizarea armatei permanente, a miliției și a gloatelor, făcea din tot Românul un soldat la nevoie (BĂLC.) [vsl. glota].