gloabă, gloabe, s.f. – 1. Taxă, amendă (Țiplea, 1906). 2. Despăgubire (Papahagi, 1925): „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi, 1925: 325). 3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi, 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Berneker, cf. DER; DEX, MDA).