gloabă, -e, s.f. – 1. Taxă, amendă (Țiplea 1906). 2. Despăgubire (Papahagi 1925): „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi 1925: 325). 3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Miklosich cf. DER).