glissando (cuv. it. „alunecând”; sin.: glissato, glissicato, glissicando), trecere de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget peste toate sunetele intermediare. La majoritatea instr. cu coarde și arcuș, g. se realizează prin lunecarea degetului arătător, de obicei peste o singură coardă. La pian* și alte instr. cu claviatură, g. se redă prin trecerea rapidă a unghiei de la degetul mare sau de la al treilea deget, peste clapele albe; aceeași tehnică este valabilă și pentru clapele negre ale instr. Mult mai dificil este g. în terțe*, sexte* sau octave* paralele, realizat printr-o mișcare lunecătoare a mâinii, cu două degete ținute rigid. (Mozart folosește g. în sexte paralele în cadența Variațiunilor pentru pian în Do, K. V. 264; de asemenea, Beethoven utilizează g. în octave paralele în ultima parte a Sonatei „Waldstein”). La harpă*, g. se obține prin plimbarea în sus și în jos a degetelor de la o mână sau de la ambele mâini, peste corzi. La trombon* g. se realizează cu ușurință prin acționarea culisei*. Există și un g. vocal, echivalent cu portamento*. La alte instr. de suflat (fl., cl. corni, trp.), g. se obține pe porțiuni restrânse prin anumite artificii. La xilofon* și vibrafon* un g. specific constă din plimbarea ciocănelelor peste lamele instr. G. se notează abrev. cu gliss. deasupra notei* de la care se pornește și cu o linie oblică spiralată, între sunetul inițial și cel final. G. se poate realiza ascendent sau descendent. Nmărul sunetelor ce trebuie glisate este uneori indicat deasupra portativului*.