gligan, gligani, s.m. – (reg.) Porc mistreț; porc de pădure: „Și acolo, înt-aceia grădină, și-o țânut urși și gligani și cerbi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 153). ♦ (top.) Gligan, fânațe în Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008: 107). ♦ (onom.) Gligan, nume de familie (134 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din bg. gligan < glik „colț, dinte” (Scriban; Conev, Candrea, DA, cf. DER; DEX, MDA).