glidă [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306 / V: gledă, glid sn / Pl: ~de / E: ger Glied] (Mil; Trs) 1 sf Șir de soldați. 2 sf Grup de mai mulți soldați. 3 av (Îf gledă) În șir (ca soldații).

gledă sf vz glidă

glid sn vz glidă

glídă (-de), s. f. – Rînd, șir. Germ. Glied „membru” (DAR). În Trans., termen militar, astăzi rar. Cf. sb. glida.

glídă s.f. (reg.) șir, grup de soldați.

glédă, glede, (glidă, gled), s.f. – (reg.; mil.) Rând, șir de soldați. Unitate de luptă: „Stăm în gledă, ca nește brazi” (Bârlea, 1924: 8). „Stăm în gled cu noaptea-ntreagă / Să sim gata mai degrabă” (Papahagi, 1925: 275). – Din germ. Glied „front, rând” (MDA).

glédă, -e, (glidă, gled), s.f. – (mil.) Rând, șir de soldați. Unitate de luptă: „Stăm în gledă, ca nește brazi” (Bârlea 1924: 8). „Stăm în gled cu noaptea-ntreagă / Să sim gata mai degrabă” (Papahagi 1925: 275). – Din germ. Glied „front, rând”.