4 definiții pentru glenc

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glenc (rar) s. n., pl. glencuri

glenc (rar) s. n., pl. glencuri

glenc s. n., pl. glencuri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLENC (< germ.) s. n. Piesă rigidă de lemn, de oțel, de talpă etc. fixată la încălțăminte între branț și talpă.

Intrare: glenc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glenc
  • glencul
  • glencu‑
plural
  • glencuri
  • glencurile
genitiv-dativ singular
  • glenc
  • glencului
plural
  • glencuri
  • glencurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)