4 definiții pentru glenc

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glenc (rar) s. n., pl. glencuri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLENC (< germ.) s. n. Piesă rigidă de lemn, de oțel, de talpă etc. fixată la încălțăminte între branț și talpă.

Intrare: glenc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glenc
  • glencul
  • glencu‑
plural
  • glencuri
  • glencurile
genitiv-dativ singular
  • glenc
  • glencului
plural
  • glencuri
  • glencurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)