4 definiții pentru giubeliu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
giubeliu sm [At: MACEDONSKI, O. III, 95 / Pl: ~ii / E: giubea + -iu] (Înv) 1 Boier care poartă giubea. 2 (Fig) Om cu mentalități învechite.
giubeliu m. od. 1. boier cu giubea; 2. fig. retrograd.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gĭubelíŭ m. (d. gĭubea). Vechĭ. Om care poartă gĭubea. Fig. Ișlicar, ruginit, retrograd.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
giubeliu, giubelii, s.m. (înv.) 1. boier care poartă giulea. 2. (fig.) ișlicar, om retrograd, ruginit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: giubeliu
giubeliu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)