Gisela Împrumut recent din onomastica occidentală (mai ales franceză și italiană), Giséla este un vechi nume de origine germanică atestat în izvoare încă din sec. 8, cînd era purtat de o regină din Aquitania și devenit frecvent în sec. 9 – 10. Inițial un hipocoristic al unui nume compus sau chiar nume simplu, Gisela este explicat de către specialiști prin gisel, cuvînt folosit de longobarzi cu sensul „săgeată” sau mai exact „bățul săgeții” și înrudit cu vechiul german de sus geisela, continuat de germ, Geissel „bici”, Geisel „a biciui”, vechiul nordic geissel „băț de schi” (aparținînd familiei germanicului *gaizas, termenul discutat poate fi apropiat de vechiul german de sus ger- și anglo-saxonul gar „suliță”, elemente frecvente în antroponimia germanică: → Edgar; Gerhard (+ hard „tare”); Garibaldi (+ bald „îndrăzneț”), Oscar (primul element este numele unui zeu Os, As; Hrodgari, de unde fr. Roger (+ hrod „vestit” etc.). Pătruns în onomasticul creștin și devenind nume calendaristic (la catolici), Gisela a fost și este și astăzi deosebit de frecvent la maghiari, care păstrează astfel amintirea soției regelui Ștefan I (ea a trăit între 985 – c. 1095 și a fost sanctificată de biserică). Folosit de populația maghiară și germană, numele a fost cunoscut în Transilvania sub forma Ghizela care nu pătrunde însă în inventarul pronumelor românești (documentele nu-l atestă pentru perioada mai veche). Sub influența cultă, Gisela (se oscilează între această formă și Gisel, Gizel, Gizela) este preluat din sursă romanică. ☐ Fr. Gisèle, it. Gisella, magh. Gizella, germ. Gisela (cu hipoc. Gisi, Sela etc.). ☐ Baletul Giselle de A. Adam.