giorsăì v. a găti frumos, a dichisi (în basmele muntene) [V. ciorsăì].

gĭórsăĭ și -ĭésc, V. cĭorsăĭesc.

ciorsăi [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) gio~, ~soi¹ / Pzi: ciorsăi și ~esc / E: cioarsă] (Reg) 1 vi A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. 2 vi A cosi cu o coasă neascuțită. 3 vr A se scărpina. 4 vr (Arg) A se cupla. 5 vr (Fig) A se face ca o cioarsă. 6 vr (Fig) A se înjosi. 7 vr (Sst) A se împopoțona.

cĭórsăĭ și -ĭésc v. tr. (rut. čersáti, pron. čors-, a scărpina. Bern. 1, 172, la čersti). Est. Taĭ mereŭ cĭoplind cu cuțitu: ce tot cĭorsăĭești acolo? – Și gĭors-.

giorsăi, giorsăi, vb. IV (reg., înv.) a dichisi, a găti frumos.

ciorsăi, ciorsăiesc, (ciorsăli, ciursuli), v.t. (reg.) 1. A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. 2. A trage după tine papuci stricați. – Din cioarsă (MDA).