gioablă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~le / E: gioarsă + rablă] (Reg) 1-2 Gioarsă (1-2).

gĭoáblă și -glă (oa dift.) f., pl. e (ung.). Munt. est. Cĭoarsă. – Une-orĭ gĭoaglă e confundat cu cĭoaclă, săniuță de copiĭ.

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.

gioablă, gioable s. f. (intl.) persoană credulă / naivă / ușor de înșelat.