GHIZDAV adj. (Mold., Ban., Trans. S) Frumos, grațios, elegant. A: losif acela ghizdavul de frații săi fu vîndut. VARLAAM. A venit un om cu muiare foarte ghizdavă. CRON. 1689, 33^v. Faptele cuvîntului său sînt asea de frumoase, așea de ghizdave, așea de luminoase. CD 1698, 6^r; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 29^r; CD 1698, 5^r; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 31^r; CANTEMIR, HR.; CRON. 1732, 26^r; CD 1770, 5^v, 6^v; IT 1778, 10^v. ◊ (Adverbial) Cu toi fealiul de marmure scumpă ghizdav părdosite. CD 1698, 10^v; cf. CD 1770, 11^v. C: Gisdav. Pulcher. AC, 340. Sara, frumoasă și ghizdavă foarte. CRON. ante 1730, 17^r. Polixeniia, foarte frumoasă și ghizdavă. IT 1749, 175^r. Frumoasă la chip și ghizdavă ca o împărăteasă. MMD ante 1756, 49^r; cf. IT 1714, 28^v; CSOM, 2^r, 3^r; IT 1767, 20^v. // B: Rahil era ghizdavă foarte. BIBLIA (1688). Polixeniia, foarte frumoasă și ghizdavă. IT 1758, 134^r. Etimologie: sl. gyzdavŭ. Vezi și ghizdăvi, ghizdăvie. Cf. chipeș (2), c i l i b i u (2), cinsteș (3), faieș (2).