7 definiții pentru ghiunie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghiunie sf [At: DAMÉ, T. 112 / P: ghiu-ni-e / Pl: ~ii / E: tc gönie] (Îrg) Colțar.

GHIUNIE s. f. (Mold.) Unealtă a dulgherului. Și atuncea pun preste dânsul acea unealtă ce-i zic greții canon, ghiunie și pirighel, iară moldovenii îi zic ghiunie și pas și cerepie și alții șfoară. CA, 89v. Etimologie: tc. gönye, ngr. gionía. Cf. cerepie.

ghiunie f. colțarul zidarilor, dulgherilor și tâmplarilor. [Turc. GÜNIE, echer].

ghĭuníe f. (turc. günié, d. ngr. gonia și -iá, echer). Sec. 19. Echer, colțar, cumpănă de zidar ș. a.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIUNÍE s. v. colțar, dreptar, echer.

ghiunie s. v. COLȚAR. DREPTAR. ECHER.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiuníe (-íi), s. f. – Echer, colțar. Tc. ǵönie (Tiktin).

Intrare: ghiunie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiunie
  • ghiunia
plural
  • ghiunii
  • ghiuniile
genitiv-dativ singular
  • ghiunii
  • ghiuniei
plural
  • ghiunii
  • ghiuniilor
vocativ singular
plural