Definiția cu ID-ul 498318:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ghiumbruc (-curi), s. n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s. m. (vameș); ghiumurluc, s. m. (grănicer).