GHIOC¹ sm. 1 🐙 Scoica albă, foarte lucie, a unui melc de mare, în spec. din oceanul Indian (Clypaea moneta); servea odinioară, în Japonia, China, India și Africa, ca monedă; întrebuințată la noi, de vrăjitoare și de Țigănci, spre a ghici norocul cuiva (🖼 2370): a da, a căuta cu ~ul ¶ 2 Trans. 🫀 Orbită: Fugi deochiu Dintre ochi, Din ~ul capului, Din fața obrazului (PĂC.).