ghioarcă sf [At: PAMFILE, J. I, ap. DA / V: ~olcă, ~orcă^[1] / Pl: ~rce / E: ns cf ghiorc] Parte adâncă a unui râu unde se formează vârtejuri Si: bolbocă, bolboană. corectat(ă)

ghiolcă sf vz ghioarcă

ghiorcă^[1] sf vz ghioarcă

ghĭólcă și ghĭoálcă adv. (d. a ghĭolcăi. Cp. cu zolcă, ghiorcă și leorcă). Vest. Plin de tot cu lichid: clondiru plin ghĭolcă. Leorcă, ud de tot (haĭnele, păru unuĭ cîne): ud ghĭolcă. V. țoșcă.

ghĭórcă f., pl. ĭ (var. din ghĭolcă saŭ din ghĭol). Nord. Bulboană, ghĭol, loc adînc în rîŭ.