GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Țeapă care crește pe tulpina sau pe ramurile unor plante; spin. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare ascunsă. A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare. A-i sta (cuiva) ca un ghimpe în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit, a deștepta antipatia cuiva. 2. (La pl.) Țepii ariciului. II. 1. Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). – Comp. alb. gjëmp.