GHIAȚĂ sf. 1 🌦 Apa înghețată: sloiu de ~, bolovan de ~; rece ca ghiața; cum se topește ghiața de soare, așa vor peri păcatele tale (PRV.-MB.); a se da pe ~, a aluneca, avîntîndu-se pe suprafața înghețată a unei ape; Ⓕ: inima de ~ (ISP.), inimă rece, nesimțitoare ¶ 2 F Fiori reci: eram cu ghiața în spate de frică (CRG.) ¶ 3 Ⓕ A rupe, a sparge ghiața, a înlătura primele greutăți într’o afacere, a face să dispară jena, lipsa de îndrăzneală într’o convorbire: se rupe ghiața de îndată și se trezesc vorbind despre igrasia odăițelor (BR.-VN.) ¶ 4 Bani ~, bani numărați, bani peșin: aveam acuma 40 de mii de lei bani ~ în buzunar ¶ 5 pl. GHEȚURI, suprafață întinsă acoperită de ghiață, în spec. în vîrfurile munților sau la pol (🖼 2355): falnicul munte, acoperit odinioară de ghețuri (VLAH.) ¶ 6 🌿 PLantă, cu flori mici, albe, cu frunzele acoperite cu papile albe ce seamănă cu mici boabe de ghiață (🖼 2356) (Mesembryanihemum crystallinum) [lat. vulg. glacia – clas. glacĭes].