GHIAUR I. sm. Nume de batjocură dat de către Turci popoarelor de altă religie, în spec. creștinilor; necredincios: Ghiaba-afendi ... rămase orb într’un războiu, la un măcel contra ~ilor (DLVR.); își ridică oastea și plecă înviforat spre țara semețului ~ (VLAH.). II. adj.: Toți cari au perit vr’odată pe cîmpiile ~a (COȘB.) [tc.].