GHEȚÁR (< gheață; după fr. glacier) s. m. Masă de gheață formată în munții înalți și în regiunile polare, care se deplasează lent, sub influența gravitației, în lungul văilor sau pe pante. După dimensiune și formă se deosebesc: g. de calotă (sau continentali) cu grosimi foarte mari, dezvoltați în Antarctica și Groenlanda și g. de munte (împărțiți, la rândul lor, în g. de vale și g. de circ). Suprafața ocupată de g. actuali (c. 16,3 mil. km²) reprezintă 11% din suprafața uscatului.