GHES, GHIES (pl. -suri) sn. 1 Ghiont, lovitură ușoară dată cu cotul sau cu pumnul: cărturarii își deteră ghies pe sub masă (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Îndemn; a da ~, a îmboldi, a zori: dădu ghies rotașilor și urni din loc căruța (DLVR.); calul o îmbărbăta și-i da ghes să meargă înainte (ISP.).