GHÉIZER (< fr., engl.; {s} islandez geysir) s. n. Izvor termal, intermitent, situat într-o regiune vulcanică, a cărui apă are înainte de țâșnire temperatura de peste 100°C și este azvârlită pe verticală, în coloană, până la 40 m înălțime (vaporii până la 150 m). Se formează datorită vaporizării bruște a apei supraîncălzite care, în anumite condiții subterane, este ținută un timp în stare de suprafuziune; g. erup la intervale de timp variate, cu debite diferite și cu presiuni până la zeci de atmosfere; depun cruste vălurite de gheizerit care uneori alternează cu limonitul. Sunt cunoscuți g. în Islanda, Noua Zeelandă, S.U.A. (Parcul Național Yellowstone), Federația Rusă (Kamceatka). Cele mai mari g. din lume; Old Faithful (S.U.A.) și Waimangu (Noua Zeelandă).