GHEARĂ, gheare, s. f. 1. Unghie ascuțită și încîrligată a păsărilor și a unor animale, servind la apucat prada. ◊ Expr. A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și da pe față adevăratele intenții sau sentimente. A cădea (sau a încăpea) în ghearele (sau gheara) cuiva = a cădea în stăpînirea cuiva; a fi prins. A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpînire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a se găsi într-un mare pericol, a fi grav bolnav. 2. (Tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1).