2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERMANOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă germană. (< fr. germanophone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

germanofón s. m., adj. m. germanofóni; f. sg. germanofónă, pl. germanofóne

Intrare: germanofonă
germanofonă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germanofo
  • germanofona
plural
  • germanofone
  • germanofonele
genitiv-dativ singular
  • germanofone
  • germanofonei
plural
  • germanofone
  • germanofonelor
vocativ singular
plural
Intrare: germanofon (adj.)
germanofon adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germanofon
  • germanofonul
  • germanofonu‑
  • germanofo
  • germanofona
plural
  • germanofoni
  • germanofonii
  • germanofone
  • germanofonele
genitiv-dativ singular
  • germanofon
  • germanofonului
  • germanofone
  • germanofonei
plural
  • germanofoni
  • germanofonilor
  • germanofone
  • germanofonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)