‡ GERID (pl. -duri), ‡ GERET (pl. -eturi) sn. 1 Un fel de băț, în formă de suliță, cu care Turcii trăgeau la țintă: trăgeau... la țintă... cu săgeți, lănci, sulițe, gereturi, pe care le aruncau cu mîna (BĂLC.); alții, mai dibaci, aruncă armele înainte, ca niște geriduri (ALECS.) ¶ 2 Joc în care un călăreț asvîrlea în fuga calului geridul asupra adversarului care trebuia să-l prindă, iarăși în fuga calului [tc.].