9 definiții pentru gerberă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], denumirea științifică a plantei.

gerbe sf [At: DN3 / A și: ger~ / Pl: ~re / E: lat Gerbera (Jamesonii)] Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii).

GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei.

GERBÉRA s.f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tija foarte scurtă, care crește în regiunile calde din Asia și din Africa. [< fr. gerbera].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*gerbéră s. f., g.-d. art. gerbérei; pl. gerbére


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GERBERA Cass., GERBERA, fam. Compositate. Gem originar din Africa de S și din regiunile meridionale ale Asiei, 40-50 specii, erbacee perene, cu tufe bogate, sensibile la frig, în zonele cu ierni aspre se cultivă în sere, în cîmp se cultivă numai vara, ca plante anuale. Frunze pețiolate, de aspect variat, la baza plantei în rozetă, lungi, cu crestături adinei și fidate, pubescente la început, pornesc dintr-o tulpină subterană (rizom) scurtă. Sistemul radicular este dezvoltat, explorînd bine solul datorită rădăcinilor de 12-18 cm, pe un peduncul ce poate depăși 60 cm, neînfrunzit sau cu cîteva frunze. Florile femele, ligulate, dispuse radial, lungi, așezate pe unul sau mai multe rînduri, cele tubuloase dispuse central, hermafrodite, corolă cu două buze, buza inferioară cu 3 dinți, cea superioară cu lacinii, stil puțin crestat, cu peri, antere cu apendix, sepale ovate sau lunguiețe, imbricate, semipergamentoase. Florile prezintă cele mai gingașe nuanțe de pastel, de la purpuriu la stacojiu, de la roșu-carmin la roșu-cardinal, pînă la oranj spre galben ca lămîia, de la galben-pal la alb-gălbui. Fruct cu cioc, papus în 2 sau mai multe rînduri, cu peri aspri (Pl. 36, fig. 210).

Gerbera aurantiaca Schultz Bip. Specie care înflorește vara. Flori (antere galbene) portocalii pînă la roșii-sîngerii, pe partea inferioară gălbui sau maronii, dispuse în capitule cu diametrul de 6 cm. Frunze (12-15 cm lungime, 2-5 cm lățime) lanceolate sau alungite, cu vîrf ascuțit, dentate sau nedentate, glabre, subțiri.

Gerbera jamesonii Bolus. Specie care înflorește primăvara, vara (în patrie noiemb.-mai). Capitule cu diametrul de 7-12 cm, pe un peduncul lung de cca 45 cm, solitare și formate din cca 30 flori ligulate, radiale, galbene, portocalii-deschis sau închis, albe, roz, roșii, violete etc. Specie erbacee, perenă, cu tufe bogate, frunze numeroase, lungi, adînc-crestate, mai mult sau mai puțin lobate sau penate, pe partea inferioară imoase (pețiol de 18-20 cm lungime, lamina frunzei de 20-25 cm lungime și 5- 3 cm lățime), pornite din rizomi scurți. Sistem radicular bine dezvoltat, explorînd bine solul datorită rădăcinilor sale numeroase și lungi.

Gerbera viridifolia Schultz Bip. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albicioase, pe partea inferioară galbene, dispuse în capitule mici. Frunze eliptice sau alungite (eca 6 cm lungime), cu vîrf bont, dentate sau nedentate, verzi, mai mult sau mai puțin glabre, pețiol scurt. Planta, la început, este mătăsos-pubescentă. Speciile descrise mai sus sînt principalii genitori ai Gerberei hybrida, caracterizată prin petale numeroase, late, tije lungi, puternice și rezistente în apă etc.

Intrare: gerberă
  • pronunție: gerberă, gerberă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gerbe
  • gerbera
plural
  • gerbere
  • gerberele
genitiv-dativ singular
  • gerbere
  • gerberei
plural
  • gerbere
  • gerberelor
vocativ singular
plural

gerberă gerbera

  • 1. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: