GEOMETRIC, -Ă, geometrici, -e, adj. 1. De care se ocupă geometria, de geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o singură proprietate geometrică. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Progresie geometrică = șir de numere în care fiecare număr este rezultatul înmulțirii numărului precedent cu un factor constant. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor geometrice; regulat, schematic. [Pr.: ge-o] – Fr. géométrique (lat. lit. @geometricus2).