GEOIZOTÉRMĂ (< fr. {i}) s. f. Linie care unește pe hartă sau profil punctele cu aceeași temperatură din scoarța terestră. G. sunt rare în regiunile muntoase (35-70 m) și mai dese sub văi (20-25 m); la adâncimi mari tind să devină paralele și concentrice. Sin. izogeotermă.