GENUNCHI, genunchi, s. m. 1. Încheietura osului coapsei cu fluierul piciorului, cuprinzînd și rotula. ◊ Loc. adv. În genunchi = cu genunchiul (sau genunchii) pe pămînt. Pe genunchi = pe porțiunea picioarelor dintre genunchi și sold (cînd cineva șade). Pe genunchii mei sedea-vei (EMINESCU). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strîns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa la pămînt (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune. A se tăia cuiva genunchii = a nu se mai putea ține pe picioare (de emoție). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genunche, genuche, genuchi s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).