* GENIU (pl. -nii) sn. 1 🔱 Spirit, duh, bun sau rău, care veghia, în tot cursul vieții, asupra soartei unui om: ~l lui Socrate; îmi închipuiam că mă aflam în împărația fantasmelor, răpit de carul unui ~ de noapte (ALECS.) ¶ 2 Spirit care veghia asupra destinelor unui popor, unei țări, unui oraș, etc., înger ocrotitor: ~l Romei ¶ 3 Ⓕ Persoană care are o înrîurire fericită sau nefastă asupra soartei sau acțiunilor cuiva: ~l bun, ~l rău al cuiva ¶ 4 Dispoziție naturală, aptitudine, talent: a avea ~l poeziei, picturii ¶ 5 Talent superior și creator, inspirațiune creatoare: om de ~, ~l lui Alecsandri ¶ 6 Om care posedă un astfel de talent: e un mare ~ ¶ 7 Caracter propriu, distinctiv, al unui om, al unui popor, al uncei limbi, etc.: ~l Românului, ~limbii latine ¶ 8 🎖️ Arta de a fortifica, de a ataca sau de a apăra o cetate, un loc întărit; ~l militar sau ~l, corpul de trupă însărcinat cu lucrările de apărare și de asediul ale unei cetăți (🖼 2337) [lat. genius, fr. génie].