sui-generis ain [At: ȘĂINEANU² / P: su-i-ge~ / E: lat sui-generis] Unic în felul său Si: original, particular.

SUI-GENERIS adj. aparte, deosebit, particular, special, specific. (Un gust ~.)

Sui-generis (lat. „Propriu, unic în felul său”) – Se aplică și la modul serios, și în ironie: un argument sui generis – o minciună sui-generis. Locuțiunea servește și pentru ființe și pentru lucruri: un om, o floare, o haină, un parfum sui-generis… „Manieră e ceva care a încetat să mai fie sui-generis, ceva intrat în uzul comun” (M.R. Paraschivescu, în Jurnal – „Contemporanul”, nr. 1005).