geandâr sn [At: CHEST. II, 8/64 / V: gian~, giandăriu, giandâriu, giandir / Pl: ~e / E: tc ğadyr „cort”] (Mol) 1 Loc acoperit unde se mulg oile. 2 Coliba stânii Si: comarnic. 3 Locul pe unde ies oile din stână. 4 (Sst) Săculeț.

giandăriu sn vz geandâr

giandâr sn vz geandâr

giandâriu sn vz geandâr

giandir sn vz geandâr