GAZDĂ, gazde, s. f. 1. Cel care primește pe cineva la sine (dîndu-i adăpost); cel care ține pe cineva cu chirie (și cu întreținere plătită). 2. Locuință provizorie ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. A trage în gazdă. A primi în gazdă. A da la gazdă. 3. (Reg.) Țăran cu gospodărie îngrijită; (peior.) chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Magh. gazda.