GATA adj. invar. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Făcut astfel încît să poată fi folosit; isprăvit, terminat, aranjat. ◊ Haine (de) gata = haine confecționate care se pot cumpăra într-un magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de-a gata = pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) ispravi, a lichida ceva. Au dat gata patru curcani fripți (SADOVEANU); b) a chinui, a distruge pe cineva; fig. a zăpăci. Mîndră. . . Mă dai gata cu-al tău dor ! (JARNIK-BÎRSEANU). A veni (sau a sosi) la de-a gata = a veni (sau a sosi) la ceva făcut de altul și de care profiți. ♦ Care a luat ființă, a căpătat existență. Astfel dorința-i gata (EMINESCU). ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge ! destul ! 2. (Despre ființe sau despre lucruri văzute în acțiune) Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. Aștepta gata la ușă (CARAGIALE). ♦ Dispus să. . . în stare să. . . Gata să înfrunte toată lumea.(REBREANU). 3. Aproape să. . . pe punctul de a. . . – Comp. alb. gat.