GARANȚIE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Expr. A lua pe cineva pe garanție = a garanta pentru cineva. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva; (fam.) sigur, neîndoielnic. A da garanție = a da asigurări valabile că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanția de. . . = a se prezenta astfel încît să trezească încrederea, să ofere siguranță. – După fr. garantie.