2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAGÁ adj. invar. (Fam.) Ramolit. – Din fr. gaga.

gaga sfa [At: ALRM II/I, h. 199 / E: nct] (Reg; în superstiții) Caua.

gâ sf [At: COSTINESCU / V: (reg) gagă, gaică / Pl: ? / E: ns cf bg гаго] (Reg) 1 (Șîf gaică) Mamă (1). 2 (Șîf gagă) Soră mai mare. 3 (Șîf gagă, gaică) Țâță. 4 (Îe) A da ~ A da țâță. corectată

gágă f. fără pl. (bg. káka, ngr. gĭagĭá). Olt. (Izv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca și dadă: casa gaghiĭ (Munt.), gagăĭ (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele.

Intrare: gaga
gaga
adjectiv invariabil (I9)
  • gaga
Intrare: gâgă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâ
  • gâga
plural
genitiv-dativ singular
  • gâgi
  • gâgii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ga
  • gaga
plural
genitiv-dativ singular
  • gagi
  • gagii
plural
vocativ singular
plural
  • silabație: gai- info
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaică
  • gaica
plural
  • găici
  • găicile
genitiv-dativ singular
  • găici
  • găicii
plural
  • găici
  • găicilor
vocativ singular
plural

gaga

etimologie: