2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găunire sf [At: ECONOMIA, 5 / Pl: ~ri / E: găuni] (Îvp) 1 Facere a unei găuri într-un lemn. 2 Gaură într-un lemn.

găuni [At: LB / Pzi: ~nesc / E: găun] (Îvp) 1 vt A face o gaură într-un lemn. 2 vr A deveni scorburos.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂUNÍRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns.

găunire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAȚIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS.

GĂUNÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

găuni vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: găunire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunire
  • găunirea
plural
  • găuniri
  • găunirile
genitiv-dativ singular
  • găuniri
  • găunirii
plural
  • găuniri
  • găunirilor
vocativ singular
plural
Intrare: găuni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuni
  • găunire
  • găunit
  • găunitu‑
  • găunind
  • găunindu‑
singular plural
  • găunește
  • găuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găunesc
(să)
  • găunesc
  • găuneam
  • găunii
  • găunisem
a II-a (tu)
  • găunești
(să)
  • găunești
  • găuneai
  • găuniși
  • găuniseși
a III-a (el, ea)
  • găunește
(să)
  • găunească
  • găunea
  • găuni
  • găunise
plural I (noi)
  • găunim
(să)
  • găunim
  • găuneam
  • găunirăm
  • găuniserăm
  • găunisem
a II-a (voi)
  • găuniți
(să)
  • găuniți
  • găuneați
  • găunirăți
  • găuniserăți
  • găuniseți
a III-a (ei, ele)
  • găunesc
(să)
  • găunească
  • găuneau
  • găuni
  • găuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)