8 definiții pentru găun

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

un, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: sf / Pl: ~i, ~e / E: lat cavo, -onis] 1 sn (Înv) Parte scorburoasă, goală sau seacă a unui obiect. 2 (Înv; îe) A auzi ~ A suna a gol. 3 sf (Buc; îf ) Gaură mică în pământ, cât o jumătate de cuib de pasăre. 4 sm (Ent; reg) Gărgăun. 5 sm (Ent; Trs) Bărzăun.

1) găún m. (lat. *cavo, -ónis, d. cavare, a scobi. V. gaură). Trans. vest. Gărgăun (vespa crabro).

2) găún n., pl. e (lat. *cavo, -ónis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură. Dos. Cavitate, scorbură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂÚN s. v. bărzăun, gărgăun.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

găún, găúne, s.n. (înv.) 1. scorbură; bortă mică. 2. gărgăun, bărzăun.

găún, găuni, s.m. – 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.; zool.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban, MDA).

Intrare: găun
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • unul
  • unu‑
plural
  • uni
  • unii
genitiv-dativ singular
  • un
  • unului
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • una
plural
  • uni
  • unile
genitiv-dativ singular
  • uni
  • unii
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • unul
  • unu‑
plural
  • une
  • unele
genitiv-dativ singular
  • un
  • unului
plural
  • une
  • unelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)