10 definiții pentru gârbă gârb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gârbă sf [At: CORESI, PS. 361 / V: gârb sn / Pl: ~be / E: vsl грƃƃь, cf gârbov] 1 (Înv) Spate. 2 (Înv; fig; îe) În ~ba mea Pe la spate, într-ascuns. 3 (Reg; îf gârb) Cocoașă. 4 (Înv; fig) Stăruință supărătoare. 5 (Îvp; îe) A se ține ~ de cineva A se ține scai de cineva. 6 (Pop; îe) A da ~ba-n casă A veni nepoftit.

gârbiță f. 1. grebenul calului; 2. grumazul boului; 3. (ironic) spatele: îi dete după ceafă câțiva pumni de-i mută gârbița ISP. [Vechiu-rom. gârbă, spinare = slav. GRŬBŬ].

gîrb n., pl. urĭ (vsl. grŭbŭ, dos, spate. V. gîrbă). Vechĭ. Gheb.

gî́rbă f., pl. e (d. gîrb). Vechĭ. Spate, spinare. Azĭ. Mold. A te ține gîrbă de cineva, a te ținea de el scaĭ (cață, grapă, lipcă) ca să-țĭ dea ceva. A da gîrbă la ceva, a te îndesa nepoftit. V. cîrcă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gârbă, gârbe, s.f. (înv.) spate, spinare.

gấrbă, gârbe, s.f. – 1. Cârlig lung cu coadă, cu care se scormonește jarul; vătrai. Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei cu același sens (DRT, 2010). 2. Cocoașă. – Din gârb „cocoșat” (Scriban); din sl. gǔrbǔ „spinare” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).

gârb, -ă, (gârbov), adj. – Cocoșat, adus de spate, încovoiat; gujd’it. ♦ (top.) Gârbova, fânațe și arătură în Bogdan Vodă, Botiza, Ieud, parte de sat în Șieu (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Gărbe, Gârbe, Garbea, Gârbea, Gârboan, Gârbu, nume de familie (128 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din vsl. grǔbǔ „dos, spate” (Scriban).

gârb, -ă, (gârbov), adj. – Cocoșat, adus de spate, încovoiat; gujd’it. Gârbova, top. în Ieud (Papahagi 1925). – Din sl. gǔrbǔ „spinare”, cf. bg. gărb „cocoașă” (DER), magh. görbe „curbă”.

Intrare: gârbă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârbă
  • gârba
plural
  • gârbe
  • gârbele
genitiv-dativ singular
  • gârbe
  • gârbei
plural
  • gârbe
  • gârbelor
vocativ singular
plural
gârb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.