gânjui [At: GOROVEI, C. 147 / V: ~ji, ~jia / Pzi: gânjui, ~esc / E: gânj] 1 vt (Pop) A răsuci sau a împleti un gânj (1) Si: îngânjui (1), îngânjului (1). 2 vr (Trs; d. obiecte flexibile) A se îndoi Si: îngânjui (2), îngânjului (2).

gânji v vz gânjui

gânjia v vz gânjui

gânjui, gânjuiesc, vb. IV (reg.) a răsuci, a împleti un gânj.