2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâmfa vt [At: ALEXICI, L. P., 207/20 / V: ~fla, gumfla / Pzi: gâmf, (rar) ~fez / E: lat conflare, cf îngâmfa] (Pop; rar) Umfla.

îngî́nf (mă), a v. refl. (din *îngînflu, d. lat. gon-flare îld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonfiare, a unfla, de unde și fr. gonfler. V. su-flu, un-flu). Mă unflu de mîndrie, de vanitate: prostu se îngînfă. – Într’un descîntec din Banat: Bubă, nu înfla, nu gînfa = nu te unfla (Șez. 35, 109).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gâmfá vb. I (înv.) a (se) umfla.

Intrare: gâmfa
gâmfa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâmfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâmfă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâmfă
  • gâmfa
plural
  • gâmfe
  • gâmfele
genitiv-dativ singular
  • gâmfe
  • gâmfei
plural
  • gâmfe
  • gâmfelor
vocativ singular
plural