2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

gâmbosit, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: gâmbosi] 1 (Înv) Înșelat. 2 (Înv) Ispitit. 3 (Reg) Buimăcit1.

gâmbosi [At: PSALT. SCH. 36 / Pzi: ~sesc / E: nct] (Înv) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vt A ispiti.

gîmbosésc v. tr. (cp. cu gîb și zgîmboĭez). Vechĭ. (Trans. Mold.). Înșel, amăgesc. (Și refl. în Ps. S. și la Cor.). Azĭ. Iron. și îng-). Grămădesc, îndes claĭe peste grămadă. V. zăstesc.

Sinonime

GÂMBOSI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

gâmbosi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: gâmbosit
gâmbosit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâmbosit
  • gâmbositul
  • gâmbositu‑
  • gâmbosi
  • gâmbosita
plural
  • gâmbosiți
  • gâmbosiții
  • gâmbosite
  • gâmbositele
genitiv-dativ singular
  • gâmbosit
  • gâmbositului
  • gâmbosite
  • gâmbositei
plural
  • gâmbosiți
  • gâmbosiților
  • gâmbosite
  • gâmbositelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâmbosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâmbosi
  • gâmbosire
  • gâmbosit
  • gâmbositu‑
  • gâmbosind
  • gâmbosindu‑
singular plural
  • gâmbosește
  • gâmbosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâmbosesc
(să)
  • gâmbosesc
  • gâmboseam
  • gâmbosii
  • gâmbosisem
a II-a (tu)
  • gâmbosești
(să)
  • gâmbosești
  • gâmboseai
  • gâmbosiși
  • gâmbosiseși
a III-a (el, ea)
  • gâmbosește
(să)
  • gâmbosească
  • gâmbosea
  • gâmbosi
  • gâmbosise
plural I (noi)
  • gâmbosim
(să)
  • gâmbosim
  • gâmboseam
  • gâmbosirăm
  • gâmbosiserăm
  • gâmbosisem
a II-a (voi)
  • gâmbosiți
(să)
  • gâmbosiți
  • gâmboseați
  • gâmbosirăți
  • gâmbosiserăți
  • gâmbosiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâmbosesc
(să)
  • gâmbosească
  • gâmboseau
  • gâmbosi
  • gâmbosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)