gâlcuros, ~oasă a vz gâlciuros

gâlciuros, ~oasă a [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~cu~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gâlci (pll gâlcă) + -uros] (Rar) 1 Gâlcos (1). 2 (Fig; d. firul tras; îf ~cu~) Cu noduri, când mai gros, când mai subțire.

gâlciurós, -oasă, gâlciuroși, -oase, adj., s.m. Cu noduri; gâlcos. ■ (onom.) Gâlciuroși, poreclă pentru locuitorii din Ieud (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Din gălci, pl. de la gâlcă + suf. -os (MDA).