gâf¹ sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~i / E: ns cf găfană, găvan] (Reg) 1 Covată mică, rotundă, în care se frământă cozonacii. 2 (Trs) Măsură de aproximativ trei litri cu care se ia vamă la moară.

gâf² sm [At: CHEST. VIII, 22/7 / E: nct] (Reg) Mălai.

gâf³, ~ă [At: DAMÉ / Pl: ~i, ~e / E: pvb gâfâi] (Reg) 1 sm Suflet. 2 sf Poreclă dată oamenilor grași deoarece gâfâie ușor.

gîf n., pl. urĭ. Ban. Trans. Mold. nord. Covată (rev. I. Crg. 2, 227 și 7, 92).

gâf, s.m. (reg.) 1. Covată mică. 2. Măsură de 3 litri pentru luat vama la moară.