2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gîbuĭésc, V. găbuĭesc.

Intrare: gâbuit
gâbuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâbuit
  • gâbuitul
  • gâbuitu‑
  • gâbui
  • gâbuita
plural
  • gâbuiți
  • gâbuiții
  • gâbuite
  • gâbuitele
genitiv-dativ singular
  • gâbuit
  • gâbuitului
  • gâbuite
  • gâbuitei
plural
  • gâbuiți
  • gâbuiților
  • gâbuite
  • gâbuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâbui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâbui
  • gâbuire
  • gâbuit
  • gâbuitu‑
  • gâbuind
  • gâbuindu‑
singular plural
  • gâbuiește
  • gâbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâbuiesc
(să)
  • gâbuiesc
  • gâbuiam
  • gâbuii
  • gâbuisem
a II-a (tu)
  • gâbuiești
(să)
  • gâbuiești
  • gâbuiai
  • gâbuiși
  • gâbuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâbuiește
(să)
  • gâbuiască
  • gâbuia
  • gâbui
  • gâbuise
plural I (noi)
  • gâbuim
(să)
  • gâbuim
  • gâbuiam
  • gâbuirăm
  • gâbuiserăm
  • gâbuisem
a II-a (voi)
  • gâbuiți
(să)
  • gâbuiți
  • gâbuiați
  • gâbuirăți
  • gâbuiserăți
  • gâbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâbuiesc
(să)
  • gâbuiască
  • gâbuiau
  • gâbui
  • gâbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)